RSS
 

Memorie si istorie !

02 Ian

Ce lucruri se pot intampla daca nu crezi ca si istoria este o cale a apropierii de LOGOS !

Pornesc de la afirmatiile cotidiene ale multor oameni care zic ei ca inteleg cum s-au desfasurat faptele in istoria oricarui eveniment politic/fapt istoric/proces in desfasurare la care ei sunt subiecti sau au fost interesati sa afle despre o teme cu iz istoric…
Isi dau cu parerea, emit judecati de valoare individula sau grupala, fac comentarii, compara aceste lucruri cu altele , pornesc la alcatuirea de scenarii, fac tot ce e posibil sa impuna o linie subiectiva a intelegerii a ceea ce a fost in trecutul indepartat sau apropiat.

Si toate acestea de la o dorinta o omului dintotdeauna de a-si explica ceea ce fost in vremea trecuta pentru a putea crede ca intelege rosturile vremii pe care o traieste.

Himere…vant…aer rarefiat…sperante…visuri…cautari…deziluzii…amagiri…!

Sa le luam pe rand.

Incepem astazi cu memoria.

Memoria individula este inceputul cladirii imaginii unei presupuse memorii colective, de grup, a unei comunitati etc.Amintirile si rememorarea sunt elemente care ne conduc, daca suntem perfect sanatosi mental si mintal si daca avem belsugul de elemente ale celor cinci simturi,spre a putea cladi o imagine care poate intra sau nu in memoria grupului sau a colectivitatii careia ii apartiiDe cele mai multe ori memoria noastra este ajutata de imaginile celorlalti din jurul nostru cu care suntem in contact permanent sau sporadic.Fundamentul comun al acestor imagini trebuie sa se intalneasca pe terenul asemanator al identitatii de fapte, de idei cu semenii nostri.

Reconstruirea unui eveniment nu poate sa se faca tinand cont numai de amintirile, parerile, imaginile etc. unor oameni care au fost prezenti la acel eveniment, de insemnarile oficiale asupra derularii lui, de scrierile unor identitari sau straini, de stari sociale, economice, religioase, politice diferite etc. , ci ar trebui sa ofere cai multiple de atingere a problematicii analizate si sa incerce sa cladeasca o perspectiva proprie a descoperirii unui eveniment pe care l-a reconstituit istoricul.

ORICE RECONSTRUCTIE A UNUI EVENIMENT ISTORIC POARTA AMPRENTA TIMPULUI CAND EA A FOST REALIZATA, A AUTORULUI, A CANTITATII DE MATERIALE/SURSE AUTOHTONE/STRAINE STUDIATE, A VIZIUNII DESPRE VIATA A ISTORICULUI, A AFECTELOR SALE .

A incerca sa impui o singura perspectiva asupra oricarui fapt/eveniment/clipa istorica inseamna a fi un mic cimpanzeu in cultura propriei civilizatii si in istoria gandirii umane.

Aplecarea spre multiple cautari a rostului devenirii unui fapt este o cerinta de obiectivitate a creatorului unui scenariu istoric despre un eveniment.

NU orice fiinta care spera ca stie ceva despre un lucru care a devenit fapt istoric are si de partea ei adevarul!

Sigur exista adevarul sau, dar el la ce foloseste ? Poate la dinamica cladirii unei reconstructii istorice cat mai apropiate a grupului careia ii apartine; dar la nivelul general , este o picatura in oceanul multiplelor forme de reconstructie a faptului istoric,nu ?

Tare imi este frica de ceea ce am realizat ! Poate suntem numai la un inceput de reasezare a devenirii memoriei colective despre cine suntem si incotro ne indreptam ?

 

Leave a Reply