RSS
 

Lucru simplu !

30 Ian

Stau si ma tot gandesc ca cel mai greu in aceasta viata este sa faci sa se intample un lucru simplu in care sa te simti implinit, in rostul tau, in firescul unei situatii cotidiene.

Adica , sa-ti iubesti sotia, sa ai drag de copiii tai/lumina din a ta lumina , sa faci cele ale tale si ale altora in care crezi si in care te simti bine si implinit ,sufleteste macar, sa ai o meserie care sa-ti fie ca o manusa si in care sa te simti aproape de sufletul tau , sa vezi partea luminoasa a fiecarei clipe, a vietii in general , sa poti ajuta pe cel de langa tine si chiar sa faci un efort pentru a-l bucura ,cateodata cu nimicuri , dar important este sa-i fi alaturi, sa crezi ca tot ce-i in jurul nostru are un sens, sa ai convingerea ca ori de cate ori daruiesti cuiva ceva tie iti dai si nu celui care primeste lucrul/bunul respectiv, sa ti la a fi mereu cu grija fata de cei dragi si neputinciosi in anumite momente ale vietii lor, sa nu uiti niciodata semenii care te-au ajutat ,care si-au rupt din timpul lor si din viata lor pentru a-ti face ceva in bine, sa incercam sa uitam faptele rele pe care unii ni le-au facut, cu buna stiinta sau cu totala nestiinta, cu bucuria cladirii raului spre noi ( sigur ei vor primi , nu de la noi o judecata aspra , ci de la cel care este Arhitectul nostru suprem) , sa vedem cu mare deschidere ai sensibilitate frumusetea Naturii, a lumii din jurul nostru, sa transmitem in tot locul unde traim mesaje pozitive, ale iubirii , ale bucuriei, ale daruirii si ale grijii fata de cel de langa noi.

Ce simplu lucru este si cu toate acestea, noi , cei ce suntem deopotriva cu Tatal, macar la chip, complicam mesajele, ne suspectam unii pe altii, vedem raul din ceilalti, ne strangem veninul , pe care fara mare greutate il ” daruim ” altora, cautam clipele de a injosi pe celalalt, ne bucura poticnirea unui coleg in mersul sau , nu ne pasa de necazul altuia, vedem raul de langa noi si ne continuam linistiti viata, nu cautam a vedea Luna si nici Soarele cu splendorile lor.

Poate croiala este stramba, poate sensul nostru de miscare este deviat de la radacina, poate grijile de animal ne-au transformat in vietuitoare de jungla, poate asprimea trairii in neputinta materiala si spirituala ne-au dat acest nemernic traseu al dezradacinarii si distrugerii noastre.

Care este folosul a toata constructia istorica o omului daca suntem acum in acest satanic stadiu ?

Nepasare, angoase, neputinti insurubate in mizerii, croieli demential de monstruoase ne dau noua magistrala faurita de om.

Ce lucru simplu ar fi sa fim , simplu, oameni, adica fiinte trecatoare, adica muritoare, adica frunze de diferite nuante care cad , pe rand, pe pamantul din care au iesit candva.

P.S.
Suntem in ziua unei mari sarbatori :in această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfinţilor noştri părinţi şi mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur.

 

Leave a Reply