RSS
 

Credinta

11 Ian

Ce este omul fara de CREDINTA ?

Unii afirma ca poate este un MONSTRU, altii ca cel care nu crede in nimic este un nimic , altii ca daca nu ar fi credinta omul s-ar asemana animalelor si celor fara de suflet etc.

Astazi o sa discutam despre ideile din primele cuvinte ale poruncilor lui Yahve.Ele sunt cuprinse in poruncile 1,2,3,si 4. , astfel :

“Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.
3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
4. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!
5. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam,
6. Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
7. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.
8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.”

Prima porunca avea la baza constituirea unei societati teocratice.Cel care conducea statul, pe oameni si tot cursul devenirii lor , cel care le dicta rosturile miscarilor viitoare pentru popor, dar si pentru anumite evenimente era Dumnezeu.

Poporul s-a numit ISRAEL, adica aparatorii Domnului, iarr statul putea sa nu mai fie pentru ca TEMPLUL ramanea dea pururi.

UNITATEA DE CREDINTA SI APARAREA LEGII DICTATA LUI MOISE ERAU CONSIDERATE DE NEATACAT.

Ereziile, blasfemiile, incercarea de a interpreta dupa bunul plac al unora textele, ideea de a fi si altfel erau aspru pedepsite, de obicei cu moartea.

Aceasta aparare cu sfintenie a LEGII, aproape de intoleranta i-a dus pe evrei la pastrarea si intarirea etniei lor in toate veacurile trecute, prezente si , pot spune , fara teama de a gresi , viitoare.

A doua porunca nu le-a mai dat niciodata evreilor dreptul la a avea o reprezentare, de orice natura, a divinului, a lui Yahve.Erau astfel pentru totdeauna desfiintate superstitia, antropomorfismul, vrajitoria, ghicitul in orice etc.Singurele acceptate erau:muzica, arhitectura, cantecele si ceremoniile din templu.Trebuia sa-l concepi pe Dumnezeu dincolo de orice reprezentare, in mod independent de orice forma materiala .Cu toate acestea acest precept i-a obligat pe evrei sa se consacre toata viata lor numai lui Dumnezeu, religiei lor.

A treia porunca ne da modul cum trebuie sa fii credincios: nu poti nici sa pronunti numele Domnului, nu poti sa-i iei numele in desert etc.O astfel de credinta nu a mai avut nimeni pana la ei!

A patra porunca fixa o regula sacrosancta :munceste sase zile ,dar in a saptea sa nu faci nicio munca , ci sa te rogi lui Dumnezeu (numit ,pentru a nu-i pronunta numele , ADONAI=”Stapanul”).Institutia SABATULUI a devenit centrala in religia lor si de un respect urias in randul locuitorilor evrei pe acest pamant, de atunci si pana astazi.

Ce vor toate a spune, aceste porunci ?

Ca fara credinta, ca fara norme morale un popor este pierdut si se poate destrama sau distruge, ca altii il pot nimici sau schimba.

Propoziţia „crede şi nu cerceta”, i se atribuie de obicei lui Origen , şi evidenţiazã rolul preponderent al credinţei în actul de cunoaştere a lui Dumnezeu. Marele gânditor creştin pleacã de la convingerea cã e mai folositor sã ai credinţã decât sã te bizui pe presupoziţiile raţiunii.

Credinţa nu poate fi înlocuitã de nici un demers raţional, tocmai de aceea, ea este într-un fel, la un pas de incertitudine, şi nimeni nu poate fixa cu precizie nişte criterii „obiective” pentru aceasta.

Cred cu tarie ca adevãrurile religioase nu contravin şi nu sfideazã în nici un fel raţiunea umanã.

Fericitul Augustin va accentua nevoia de a raţionaliza credinţa, sau de a pune credinţa în acord cu raţiunea, astfel cã aserţiunea augustinianã „intellige ut credas, crede ut intelligas” (înţeleg ca sã cred, cred ca sã înţeleg), este lãmuritoare în acestã privinţã . Pentru Augustin, credinţa constitue „un act al voinţei, care dã asentimentul sãu cugetãrii”.

Antinomia credinţei este pãcatul, pãcatul de a nu crede în paradoxul Dumnezeu Omului, de a te poticni prin socoteli raţionale cã acest lucru nu este posibil.

Credeti ca fara de credinta omenirea va putea fi salvata de la distrugerea data de rationalismul epocilor moderna si contemporana ?

 

Leave a Reply