RSS
 

Chipul meu este ca si chipul tau !

14 Ian

Cu toate ca ieri am terminat a scrie despre DECALOG, in viziunea mea , care poate nu concorda cu cele scrise de altii pana acum , cred ca trebuie sa inchei acest capitol cu o noua porunca , a unsprezecea, care pe undeva le-ar include si pe celelalte din multe perspective daca privim astfel lucrurile, aflata in alt loc decat in IESIREA, care ne indeamna la :

Iubeste-ti aproapele asa cum te iubesti pe tine/ca pe tine insuti.” (Leviticul 19:18)

Suntem diferiti, suntem albi, galbeni, negri etc, suntem inalti, scunzi etc, suntem femei si barbati , suntem de multe religii, culturi si apartinem moltor civilizatii, suntem locuitori pe pamanturi diferite si avem moduri diferite de viata si de trai zilnic, suntem …

Si totusi…Indiferent cum suntem apartinem aceleiasi specii- HOMO SAPIENS SAPIENS RECENS -avem nevoi asemanatoare, suntem oameni si ar trebui sa avem INTERESE comune mai ales acum cand traim vremuri in care este posibila disparitia speciei noastre prin efortul omului, prin multe forme de distrugere pe care le-a creat.

Aceasta porunca se refera la imaginea lui Dumnezeu si a oamenilor. Se spune ca oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

A-ti iubi aproapele implica a iubi pe toata lumea , indiferent cum arata. A recunoaste diferentele dintre noi este calea care ne poate conduce la a arata prin dragostea pe care o dam aproapelui ca suntem la fel, ca toti suntem creatii ale aceluiasi arhitect .

Aceasta idee aduce in discutie si opera lui Dumnezeu. Daca oamenii sunt creati dupa imaginea lui Dumnezeu si astfel servesc ca mainile lui Dumnezeu pe pamant, atunci a-ti iubi aproapele poate fi comparat cu a face un act dumnezeiesc. In Sfanta Scriptura se spune ca dupa ce a creat fiecare animal, Dumnezeu a spus ca e bine, intelegand prin aceasta ca a aprobat ceea ce fusese creat.

Se crede, de asemenea, ca Dumnezeu considera ca este mai important ca toate creaturile de pe pamant sa fie bune unele cu altele, mai mult decat sunt bune cu El. Aceasta ne aduce inapoi la ideea ca oamenii trebuie sa se ridice la nivelul lui Dumnezeu. Ca noi trebuie sa ne straduim sa fim ca Dumnezeu si sa ii imitam comportamentul pe pamant .

Un invatat evreu a pus urmatoarea intrebare:

“Cum poti iubi pe altcineva la fel de tare cum te iubesti pe tine insuti?”

si continua dand el singur raspunsul:

Asa cum ne iubim pe noi insine in ciuda defectelor pe care stim ca le avem, la fel ar trebui sa ne iubim aproapele in ciuda defectelor pe care le vedem la ei.”

Aceasta idee coboara actul de a-ti iubi aproapele pe un plan umanist sugerand ca, desi am fost creati dupa imaginea lui Dumnezeu, nu suntem perfecti si de aceea trebuie sa ne iubim toate imperfectiunile, precum si cele ale aproapelui nostru, indiferent care ar fi acestea.

Poate asa am fi mai toleranti, mai buni, mai apropiati unul de altul ,mai aplecati spre tulburarea celui de langa noi, mai indarjiti in ajutorul pe care sa-l dam celui in nevoie si in grea cumpana a vietii si poate …

nu am mai judeca pe altii cu asprime , nevazandu-ne pe noi si toate ale noastre defecte !

Nu, ce ziceti ?

 

Leave a Reply