RSS
 

Cand eram…

15 Ian

Cand era copil gandeam ca un copil, ma jucam ca un copil, actionam ca un copil, iubeam ca un copil, credeam ca un copil…

Cand era tanar gandeam ca un tanar, ma jucam ca un tanar, actionam ca un tanar, iubeam ca un tanar, credeam ca un tanar, doream marirea ca un tanar, simteam ca totul poate sa-mi apartina pentru ca sunt tanar, cutezam, sa ma vad mare, puternic, doream ca tot ce zic eu sa se faca …

Cand esti la mijlocul vietii , cand te apropii de cincizeci de ani, gandesti matur, te indoiesti de tot si de multele in care credeai, speri sa nu fie asa de rau cum vezi lumea acum, actionezi cu o cumpanire a lucrurilor pentru ca simti ca viata e scurta pentru a trai in conflict cu semenii, iubesti cu pasiune daca tot ceea ce ai este convingator si statornic, prietenos si drag, crezi in lumea nevazuta mai mult decat in ceea ce se vede, doresti liniste si mult bine celor dragi, cauti sa te sacrifici pentru cei mai apropiati si sa le recunosti meritele si sacrificiul lor catre tine, tinzi sa te bucuri de orice nou rasarit de soare, de orice trezire la viata a naturii, de orice cantecel de pasarele, de orice luna plina si de orice instelat cer.

Cand eram tanar puteam fi manipulat usor si deseori credeam in frumusetea utopiei, ma fascina si doream sa contribui si eu la realizarea ei rapida.Era un anume delir al sangelui care dorea fapta rapida si cu orice rezultat.

Acum , am o alta perspectiva asupra vietii, vad lucrurile si viata cu ochii celui care are copii, care este casatorit, care are raspunderi si responsabilitati, care urmareste spectacolul vietii si ii cauta frumusetea in multul care se orserva, sunt intrebator la multele vazute si nevazute , dar gandite , sunt spre INDOIALA asupra mintii mele, gandurilor mele, asupra semenilor mei.

Vad o alta benefica fata a frumusetii de a trai, vad cat de important este ca intelepciunea ta sa o dai altuia, vad rautatea zilei si caut sa trec neafectat prin ea , vad cu alti ochi apropierea mea de Creator.

Simt ca am multe de dat semenilor si cred ca-mi dau mie daca mai mult ma apropii de ei, simt ca devin altul , mai aplecat de ceea ce este esential si nu efemer in viata trecatoare.

Cand eram…oricand ii multumesc cerului de drumul ales si dus cu truda multa inainte !

E astazi EMINESCU si e neamul nostru in tresarire, nu?

 

Leave a Reply